
Sunt câteva aspecte care ne plac atunci când privim zâmbetul oamenilor cu care interacționăm
Sunt câteva aspecte care ne plac atunci când privim zâmbetul oamenilor cu care interacționăm. Creierul nostru analizează o sumedenie de informații și le pune cap la cap, iar mai apoi trage o concluzie: ne place sau ne displace.
Iată câteva elemente la care este atent creierul uman atunci când analizează frumusețea:

Simetria – cu cât formele se potrivesc mai bine, cu cât partea dreaptă seamănă mai mult cu partea stângă, cu atât vom interpreta că ce vedem este sau nu frumos. În cazul dinților, cea mai importantă simetrie este cea a incisivilor centrali superiori. Micile dizarmonii ale incisivilor laterali, caninilor sau altui grup de dinți vor fi minimizate atâta timp cât incisivii centrali superiori sunt simetrici.

Lumina – modul în care se reflectă lumina pe anumite creste ale dintelui poate schimba percepția asupra lui. Spre exemplu, pe doi dinți identici ca formă pe care lumina se reflectă diferit în funcție de relieful pe care îl are, poate da percepția că un dinte este mai lat, iar celălalt mai alungit.

Culoarea – în ceea ce privește culoarea, suntem cu toții extrem de subiectivi. Există variații de la nuanțe intense de alb la dinți care au nuanțe mai întunecate, gălbui sau cu tente de gri. Creierul vede armonie în primul rând atunci când culoarea nu este aceeași pe toată lungimea lui, ci este o tranziție între nuanța de la colet, în apropierea gingiei, o culoare deschisă în treimea lui medie și o ușoară transpartență spre muchia incizală, adică spre marginea dintelui. Nuanțele de culoare pot fi alese în funcție de preferințele personale, vârstă, personalitate etc.

Transparența – cu cât înaintăm în vârstă este normal să apară un anumit grad de uzură fiziologică, naturalăa dintelui. Astfel, imediat după erupție există un grad mai mare de transparență, iar la adultul matur sau la vârstnici, acestea pot dispărea sau sunt mult atenuate. Un grad de transparență moderat ne poate ajuta să avem un aspect mai tineresc.